Disappointed.

Mii de zâmbete false pe fața mea citești
Ajungi la un moment in viață-n care înnebunești.
Speranțele s-au dus și nu mai e nimic
Caut răspunsuri și-ncerc să îmi explic.
Eram și eu un suflet bun,tăcut
Chiar multă vreme de atunci nu a trecut
Însă sunt fel de lucruri ce se pot întâmpla
În viața de zi cu zi ,schimbându-ți perspectiva.
După un mod de a gândi,crezând că totu-i bine
Sunt mii de lucruri noi ce vin arzând direct spre tine
Și mii de bârfe,ce încet îți doboară inima
Însă de fapt debea acum începi să realizezi ceva.
Când până atunci erai convins de un fapt
Să deschizi ochii debea acum ești apt
La început ,nu-ți vine cu adevărat să crezi
Apoi încet,adevărul îl conștientizezi.
Uneori doare să afli ceva ce nu voiai
Dar fără să îți dai seama de acel ceva nevoie aveai
E greu de crezut ,dar cât se poate de real
Adevărul vine când ți-e mai bine și este chiar mortal.
De multe ori,paranoia poate interveni ușor
Și mințile să ți le ia ea poate-ncetișor
Mi-e milă de-acei oameni ce au cu ea de-a face
Că ea relații foarte bune știe să strice.
Așadar.Uneori dezamăgirea ,de fapt e o minciună
Și închipuirea de scenarii nu este chiar bună
Dar așa e ființa umană, mereu c-o explicație
Cu mintea plină de imaginație.